Scoala si Olimpismul: Lectia de Educatie Fizica cadrul de constientizare a valorilor sportive

Prof. PROHASCA IONUT si PROHASCA ANDREEA
Scoala Gimnaziala TUGLUI

Olimpism.jpg

Analiza performanţelor umane în cele mai diferite domenii de activitate - inclusiv în sport – evidenţiază ideea de progres, nevoia de realizare ca tendinţă intrinsecă a spiritului uman care oferă satisfacţii pe anumite planuri şi care formează în timp conştiinţa despre propria sa existenţă şi locul pe care-l ocupă în cadrul grupului social, ca rang.

Performanţele umane au la bază cel puţin trei elemente: aptitudinile, vocaţia şi educaţia. Educaţia a fost creată de societate cu scopul amplificării capacităţilor în cele mai diferite direcţii, iar performanţa sportivă nu este doar o manifestare corporală sub forma mişcării dirijate ci ea este multiplu determinată şi condiţionată deoarece lângă factorii de natură morfofuncţională este o gândire ce elaborează strategia luptei, motivele dinamizării, la care se adaugă motivaţia, echilibrul afectiv, nivelul de aspiraţie, capacitatea de reglare şi autoreglare, atenţia, imaginaţia - toate însoţite de natura socială.
Performerul este un om superior care caută să depăşească graniţele obişnuitului, să învingă în competiţie cu lumea şi chiar cu sine însuşi.

Competiţia corespunde în mare măsură nevoii de realizare a unor oameni dotaţi cu aptitudini şi educaţi în acest sens, reprezentând o valoare de un anumit tip, fiind un produs istoric, o necesitate umană născută prin vocaţia afirmării. Valoarea creată de sportiv are o valoare relativă faţă de valorile ce aparţin celorlalte domenii şi prin acest punct de vedere, ierarhizarea sa trebuie făcută în sânul fenomenului, dar şi în afara sa prin valenţele educative şi ale cunoaşterii în general.

Olimpism%201.jpg

Admiraţia ce o stârneşte întrecerea loială, satisfacţia luptei şi a victoriei pe terenul de întrecere sportivă implică participarea adversarilor, fapt care oferă infinitele satisfacţii prin glorificarea învingătorilor.
Spiritul, esenţa şi principiile olimpismului definesc perfecţiunea.
Perfecţiunea prin întreceri sportive, în zilele noastre, în şcoală, a căpătat o valoare izvorâtă din ideea lui PIERRE de COUBERTIN de a educa tineretul prin sport utilizând ca elemente stimulatoare jocurile olimpice, deci valorificarea însuşirilor umane într-un cadru organizat, în cazul nostru lecţia de educaţie fizică, care are la bază o educaţie de natură deosebită care nu este străină de ideea obţinerii succesului.
Ca act de creaţie valorică, olimpismul este în acelaşi timp o stare de spirit, dar şi o atitudine specifică în planul comportamentului uman, precum şi un mod de activitate aparte.
De aceea se impune a cultiva acest spirit în şcoală nu numai prin activităţile din cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi sport, dar şi prin mijlocirea altor activităţi căci deviza aleasă de PIERRE de COUBERTIN- „CITIUS! ALTIUS! FORTIUS!” nu are referire doar la întrecerile sportive.

Olimpism%202.jpg

VALORILE SPORTIVE ÎN CADRUL LECŢIILOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ

MOTO: „SPORTUL TE ÎNVAŢĂ SĂ CÂŞTIGI CINSTIT ŞI SĂ PIERZI ÎN MOD DEMN, TE ÎNVAŢĂ DECI, ÎNTR-UN CUVÂNT, CE ESTE VIAŢA.”

Ernest_HEMINGWAY

În lecţia de educaţie fizică valorile sportive au un specific propriu. Ele apar şi se manifestă în cadrul specific raporturilor interumane dar în interiorul competiţiei, al întrecerii, al unor rivalităţi de tip specific, fapt ce conferă valori proprii moralei atribuite specifice. In acelaşi timp valoarea sportivă este însoţită şi condiţionată şi de cea spirituală cum ar fi: conştiinţa necesităţii autodepăşirii, fair-play-ul şi altele, dar şi materiale, legate de biologicul uman cum ar fi: forţa fizică, vitalitatea, mobilitatea, etc.
În lecţia de educaţie fizică, idealurile olimpismului-creatoare de valori sportive- pot fi abordate din perspectiva a trei ipoteze:
a. ca ansamblu sistemic, bine structurat de valori specifice;
b. ca spaţiu optim de manifestare a valorilor;
c. drept cadru foarte favorabil de apariţii a noi valori.
Printre valorile sportive putem enumera fără rezerve: fair-play-ul, autodepăşirea umană,
tenacitatea, perseverenţa, vitalitatea, frumuseţea fizică, echilibrul comportamental, cultul muncii, al angajării şi altele.

Valorile sportive, în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, se deosebesc de cele morale, dar se pot afirma şi evidenţia în competiţie numai sprijinindu-se pe acestea. Un act moral are valoare dacă între om şi om nu se interpune nici un fel de intermediar, indiferent de ce natură este acesta.
În modul de manifestare al valorilor sportive apare interesul, dorinţa de victorie, de performanţă şi astfel interrelaţia umană sportivă nu mai este un act pur dezinteresat-valorile sportive fiind mijloc, prin ele sau şi prin ele elevii încercând să se realizeze ca personalitate sportivă şi ca fiinţă umană intrinsecă sub imperiul unor reguli, decizii, regulamente, legi elaborate de foruri sportive naţionale sau internaţionale şi acceptate de fiecare sportiv.
Constituindu-se din astfel de sistem de valori, în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, olimpismul poate penetra conştiinţele tinere, poate schimba sau influenţa comportamente umane înălţându-se alături de alte comportamente ale socialului, ca un factor educaţional de certă valoare. Acest ansamblu de valori specifice au un pronunţat caracter normativ, putând juca rolul de reguli călăuzitoare în viaţa cotidiană, putând deveni idealuri, delimitând pentru fiecare om distanţa dintre ceea ce există şi ceea ce dorim să existe, dintre ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie, dintre ceea ce suntem şi ceea ce am putea fi. Când una sau mai multe valori sunt însuşite devenind convingeri, ele structurează în mod deosebit conduita elevului şi se constituie ca un autentic for diriguitor al acţiunilor şi al modului de a fi al acestuia.

Prin aceste valori se poate satisface nevoia acută de temei al vieţii pe care o resimte fiecare om şi la care încearcă să răspundă adecvat orice sistem educaţional, căci acest răspuns asigură una din dimensiunile fundamentale ale existenţei umane: aceea de a oferi un răspuns sincer la întrebările zilnice cu privire la sensul vieţii. O altă influenţă educaţională benefică pe care o exercită valorile sportive odată însuşite în cadrul lecţiilor de educaţie fizică este crearea de modele umane, atât de necesare, mai ales pentru adolescenţi şi tineri.

Muzeu.jpg

Nevoia de model uman este o necesitate zilnică cu implicaţii hotărâtoare asupra destinului fiecărui individ. Odată însuşit, modelul poate determina moduri comportamentale dar şi existenţiale- chiar calitatea vieţii individului în totalitatea sa.

În raport cu celelalte componente ale socialului, valorile sportive în cadrul lecţiei de educaţie fizică, privite prin idealurile olimpismului au influenţat şi influenţează în sens benefic şi valorile de la alte obiecte de învăţământ. Rolul benefic al esteticului, cu mari reverberaţii educaţionale, se leagă strâns şi de aportul valorilor sportive – în acest sens lecţia de educaţie fizică fiind privită ca un spaţiu optim de manifestare a tuturor valorilor, dar şi de apariţie a noi valori, totodată reprezintă un fel de creuzet ce adună şi uneşte în intimitatea sa valori morale, estetice, filozofice şi le configurează noi dimensiuni. Este tipul de activitate, în care binele, cinstea, onoarea şi demnitatea se metamorfozează în fair-play şi frumosul îşi găseşte obiectivitatea în proporţia, armonia, echilibrul, forma corpului uman la cote dintre cele mai înalte. În acest mod, frumuseţea fizică umană, parte componentă a frumosului, în general se naşte dintr-un astfel de creuzet care este lecţia de educaţie fizică. Astfel de valori, ca şi altele, au o foarte mare influenţă educativă căci şi prin ele omenescul din noi poate vibra mai intens, după ce le-a receptat, cu influenţe benefice asupra raporturilor interumane, a stărilor de spirit sau afective, a calităţii vieţii.

Spiritul olimpic în lecţia de educaţie fizică-generator de valori sportive- conduce la cunoaştere, prietenie, loialitate şi are finalitate pentru ideea de joc şi de mişcare. Totodată, valorile sportive, dacă receptează, înţeleg, apreciază cât mai apropiat de valoarea intrinsecă a manifestărilor grandioase din cadrul olimpismului, sufletul lor se va cizela şi se va şlefui pe măsura corpului şi mai ales va cunoaşte şi satisfacţiile acestei lumi a valorilor spirituale, care este o lume aparte, dar care face viaţa mai plină, o înalţă şi îi dă o semnificaţie superioară.

Olimpismul ne poate ajuta şi în acest sens, căci desfăşurate în spirit olimpic, lecţiile de educaţie fizică oferă cadrul de emulaţie în care elevii descoperă că sportul nu este numai luptă, întrecere, victorie ci şi participare, bucurie, prietenie- într-un cuvânt sportivitate- bucurându-se de înţelesul şi preţuirea tuturor.
Sportul este vârsta de aur a tinereţii, răsplata talentului şi a muncii, prilej de cunoaştere şi prietenie.

Olimpism%204.jpg

CONCLUZII

1. Valorile sportive sunt mijlocul prin care fiinţa umană încearcă să se realizeze sub imperiul unor reguli, decizii, regulamente, legi elaborate de foruri centrate naţionale sau internaţionale şi acceptate de fiecare sportiv.
În cadrul lecţiei de educaţie fizică când una sau mai multe valori sunt însuşite, devenind convingeri, ele structurează în mod deosebit conduita elevului şi se constituie ca un autentic diriguitor al acţiunilor şi al modului de a fi al acestuia.
2. Între lecţia de educaţie fizică, activităţi sportive şi competiţie există o întrepătrundere foarte strânsă, ele fiind un continuu. Competiţiile sportive fiind forme de organizare stimulative pentru elevi, care le încununează întreaga activitate de pregătire în cadrul lecţiei de educaţie fizică, reprezintă puncte de referinţă ale întregului proces de pregătire programat pe termen lung.
Organizate pentru toţi elevii aceste competiţii sportive reliefează că „sportul nu este numai luptă, întrecere, victorie ci şi participare, bucurie, prietenie- într-un cuvânt sportivitate- iar victoria nu implică nici un fel de umilire pentru învins”.
Întrecerea este posibilitatea de a-ţi defini libertatea şi ca orice întrecere are ca finalitate VICTORIA.
3. Activitatea sportivă este singura modalitate care valorifică sistematic şi continuu valorile sportive şi dorinţa de întrecere indusă în cadrul lecţiei de educaţie fizică unde elevii primesc un sistem de cunoştinţe care alcătuiesc o adevărată teorie a competiţiei – totul în spiritul prieteniei, cunoaşterii şi respectării reciproce bazate pe demnitatea fiinţei umane.
4. Constituindu-se dintr-un astfel de sistem de valori, sportul poate schimba sau influenţa comportamente umane, instituindu-se alături de alte comportamente ale socialului, ca un factor educaţional de certă valoare.

BIBLIOGRAFIE

CĂLIN C. MARIAN – Filosofia Educaţiei, Antologie, Editura Aramis , 2001, Bucureşti
DEWEY, JOHN – Philosophy and Civilisation, Peter Smith, Glocester Gass, 1968
DEWEY, JOHN – Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1992
DRAGNEA CONSTANTIN – ESEU, Editura Humanitas, 2001, bucureşti
DRĂGULIN- SAITOC ILEANA - Exerciţiul fizic în dezvoltarea armonioasă a copiilor, Editura Sport-Turism, 1990, Bucureşti
KANT IMMANUEL – Tratat de pedagogie, editura Agora, S.R.L., Iaşi, 1992
ROUSSEAU J.J. – Contractul social, editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967
ROUSSEAU J.J. – Emil sau despre educaţie, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1960
STOENESCU GINETA – Gimnastica de întreţinere, Bucureşti, editura Sport-Turism, 1987
ŢOPESCU CRISTIAN, Fair-play, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License