Sistematizarea procedeelor tehnice în judo

Prof. Alexandru Pop
Liceul „Independența” Calafat

judo.jpg

Sistematizarea procedeelor tehince pe grupe de tehnici recomandate pe nivele de practicanţi ( începători, avansaţi, performeri ) are un motiv bine determinat. În momentul actual judo, ca şi celelalte ramuri şi jocuri sportive, trece printr-o perioadă nefastă, mai ales la nivel competiţional. Un oarecare ritm mai este menţinut la nivel de copii, care practică acest sport (judo) dezinteresat sub tutela parinţilor, în comparaţie cu esaloanele superioare, juniorii şi seniorii, care solicită anumite drepturi pentru a practica sport ( unele pe bună măsură). Pentru a menţine o oarecare stare de interes, la nivelul acestora, trebuie pastrată permanent o stare de emulaţie care să-i determine să înţeleaga şi să pătrundă acest frumos sport, care la prima impresie este un sport de forţă, atât pentru un necunoscător cât şi pentru un începător. Dacă sportivul nu poate fi recompensat material pentru munca depusa la antrenament, măcar satisfacţia spirituală să o aibă, care sigur este mai de preţ, dar care la o anumită vârstă nu este inţeleasă.

jodo%2022.png

În această direcţie munca antrenorului este mult mai dificilă, fiind prins între obiectivele impuse de club (chiar la nivel de copii) şi cerinţele sportivului, de multe ori justificate.
În judo sistematizarea diferitelor tehnici este realizată chiar de carte intemeietorul acestui sport JIGOROKANO, înca de la sfârşitul secolului al IX-lea (1882). În concepţia intemeietorului, judo este mijlocul ideal de antrenament al corpului şi spiritului „ţelul disciplinei judo este de a inţelege şi demonstra rapid legile vii ale mişcarii „ . Sistematizarea tehnicilor de luptă de către iniţiatorul disciplinei a avut ca fundament, credem noi, tocmai o aprofundare a execuţiilor mai ales dacă avem în vedere că acesta şi-a manifestat public dezaprobarea practicării judoului în sistem competiţional tocmai pentru a impiedica situatia creată astăzi.

judo%2023.jpg

Sigur că odată cu dezvoltarea mai multor sisteme de antrenament, amintim aici concepţia sovietică, germană, franceză, apariţia rivalitaţii exacerbate, a caştigului cu orice preţ, judo s-a depărtat încet, încet de concepţia originală. De asemenea, dezvoltarea sistemului competiţional începând de la nivelul copiilor, cadeţilor, juniorilor şi aşa mai departe, până la nivelul seniorilor a impus o învăţare gradată a tehnicilor, în funcţie de particularităţile somatice şi fiziologice ale vârstei, ţinând cont şi de principiile antrenamentului sportiv modern.
Din pacate, actuala desfăşurare a competiţiilor de judo se depărtează tot mai mult de concepţia fondatorului ei, a devenit o probă de forţa între adversari, inrudindu-se sau îndreptându-se mai mult spre luptele libere, decât spre adevăratul judo.
Cu toate acestea în momentul actual în lume, sunt înregistraţi un număr impresionant de practicanţi . Sigur în momentul actual în ţara noastră, numarul sportivilor activi a scăzut simţitor datorită, în primul rând, condiţiilor sociale dar şi a antrenamentului superficial care se desfăşoară, începând de la nivelul copiilor orientat greşit spre performanţă, până la nivelul seniorilor.

judo%2024.jpg

Judo este un sport de luptă care solicită, dar totodată dezvoltă multilateral organismul celor care-l practică, atât din punct de vedere somatic cât şi psiho-motric şi moral volitiv. Deoarece tehinca judoului este foarte complexă, cuprinzând un numar mare de precedee tehnice şi o varietate de combinaţii ale acestora, pentru insuşirea ei este necesară o perioadă lungă de practicare şi nu oricum, ci respectând anumite principii didactice şi pedagogice impuse de procesul de antrenament. Studiul are scopul de a scoate în evidenţă motivaţia sistematizarii tehnicilor de luptă în judo, existenţa încă de la crearea şi apariţia acestui sport, sistematizare care astăzi nu mai este luată în considerare de un număr însemnat de antrenori sau cel putin nu i se acordă importanţa cuvenită, datorită obiectivelor de obţinere a rezultatelor cu orice preţ.
Lucrarea pune în evidenţă importanţa diferitelor tehnici de dezechilibrare şi deplasare în execuţia şi însuşirea procedeelor tehnice in judo.
Pentru un începator, nu neapărat un copil, la prima privire asupra multitudinii de tehnici şi de categorii de tehnici, va avea impresia ca nu va ajunge niciodată să le înveţe şi să le inţeleagă. În al doilea rând faptul că sunt împarţite şi clasificate pe criterii, pentru mulţi de neînţeles, este alt obstacol în înţelegerea şi învăţarea rapidă sau mecanică şi corectă a procedeelor tehnice.
Participarea în concursuri de la o vârstă mică, ne referim aici la copii sau de la nivel de începători, asigura o motivaţie de practicare şi este în acelaşi timp verificarea supremă a cunoştinţelor acumulate, care trebuie şi aplicate în meciuri. Sigur că în cadrul mijloacelor antrenamentului sportiv în judo există şi metode de verificare a cunoştinţelor acumulate, prin rânduri, dar concursul , luptă cu adversari străini, necunoscuţi, are o importanţă deosebită în evoluţia sportului.

judo%2025.jpg

Această tendinţă de „sportivizare”, de participare la concursuri de la vârste cat mai fragede, se manifestă în toate domeniile sportului chiar şi în educaţia fizică şcolară şi este o particularitate psihologică specifică vârstei şcolare mici, a copilăriei.
Dacă facem o analiză a procedeelor kyu-1 5 ( din sistemul Go Kyu ), din punct de vedere a repartiţiei procedeelor pe categorii de tehnici, vom observa că 5 procedee tehnice sunt din tehnica de picior. Printre procedeele de tehnică de picior putem spune că fără să fie nevoie de întoarcerea cu spatele a adversarului. La prima vedere, pentru un neavizat aceste procedee sunt foarte uşor de executat şi mulţi bănuiesc că aceasta este şi motivul pentru care se învaţă în primul rând.
La o analiză mai atentă a procedeelor se observă că de exemplu: măturarea piciorului care înaintează este un procedeu extrem de complex, astfel membrele superioare acţionează într-o direcţie, fiecare diferit unul faţă de celalalt, piciorul acţionează în direcţie opusă braţelor. Şi ca şi cum acest lucru nu ar fi necesar acţiunea piciorului trebuie să se declanşeze numai într-un anumit moment, şi anume, doar când adversarul îşi schimbă centrul de greutate de pe un picior pe altul. Dacă măturarea se execută prea repede, adversarul se echilibrează uşor, pentru că are înca greutatea pe celălalt picior, iar dacă acţionează mai târziu, după ce adversarul şi-a schimbat centrul de greutate pe piciorul asupra căruia se acţionează , trebuie să se aplice o lovitură mult prea dură. Celelalte procedee necesită execuţii foarte laborioase pentru a se reuşi, astfel încât la un moment dat un practicant ar fi înclinat să creadă că pur şi simplu demonstrative, ori practică arată că toate se pot executa şi în condiţii de advertizare.

judo%2026.jpg

O altă caracteristică deloc de neglijat în procesul de antrenament, este aceea că procedeele din tehnica de picior, pentru a se respecta într-adevăr definiţia şi modul de execuţie, trebuie executate numai din deplasare. Ori acest lucru la un începator este mult mai greu faţă de un avansat, pentru că trebuie sa ţină şi ritmul de deplasare cu adversarul.
Dar cel mai important lucru care îl impune reuşita unei execuţii, a unui precedeu din tehinca de picior, este faptul că nu necesită forţă, chiar dacă definiţia lui ar suna astfel : aruncarea prin ridicare şi blocare şi ar da impresia de execuţie în forţă. Deci dacă adunăm toate aspectele : complexitate, deplasare, mobilitate, timp scurt de surprindere a momentului de execuţie, ajungem la concuzia că nu este nici pe departe uşor. Şi atunci de ce este totuşi la acest nivel (începători) ? Nu era mai bine dacă erau programate mai târziu în cadrul procesului de antrenament ?
Putem spune că fiecare procedeu din tehnica de picior are un mod propriu de execuţie, nu se aseamană unul cu celalalt şi la rândul lor se împart în multe categorii de tehnici. La nivel competiţional procedeele din tehnică de picior înregistrează un numar foarte mare de încercări, dar cu puţine reuşite notabile, ceea ce ne confirmă faptul că necesită un grad ridicat de maiestrie sportivă pentru a reuşi. Şi totuşi, sunt la nivelul începătorilor învaţate şi studiate pentru prima dată.

judo%2027.jpg

Reuşita procedeelor din tehnică de picior nu depinde de forţa braţelor sau a diferitelor segmente ale corpului, ci doar de deplasare şi de înţelegerea mecanismului de bază a procedeului. În acest sens putem spune ca procedeele din tehnica de picior se împart în trei mari categorii, iar executarea acestora trebuie să ţină cont de aceste lucruri, astfel avem :
Procedeele de măturare, (sunt cele mai puţine dar cele mai spectaculoase) care sunt cele mai pretenţioase şi mai greu de executat, deoarece adversarul trebuie surprins chiar în momentul când îşi schimbă centrul de greutate de pe un picior pe altul, aceste procedee demonstrează, conform titulaturii judoului calea supleţei, că nu avem nevoie de forţă pentru execuţia unui procedeu ;
Procedee de secerare (sunte cele mai numeroase), mai uşor de executat, acţiunea asupra piciorului se realizează când piciorul a atins solul, dintr-o anumită deplasare, acţiunea bratelor este specifică fiecărui procedeu ;
Procedee de agăţare, sunt în numar, de asemeni mare, execuţia lor nu este pretenţioasă, dar necesită un lucru bun cu braţele şi viteză mare de execuţie.
Respectarea sistematizării procedeelor tehnice existente în momentul actual, constituie o cale spre obţinerea victoriei.
Iniţierea în judo prin aceste procedee (grupa procedeelor de picior), în cadrul sistematizării, la un nivel de începător completează doua capitole importante ale judoului deplasarea şi dezechilibrarea. Aceste doua etape importante în însuşirea tehnicii de luptă sunt şi ele studiate tot la nivelul începătorilor, dar datorita caracterului lor abstract sunt mult mai greu de însuşit şi învăţat, mai ales că nu se cunoaşte finalitatea sau aplicaţia lor practică.
Considerăm că aceste procedee din tehnica de picior, au fost puse, în cadrul sistematizării, chiar la nivelul începătorilor tocmai pentru a înţelege şi aprofunda deplasările şi dezechilibrările.
Un alt motiv, pentru care aceste procedee sunt astfel sistematizate este acela de a le demonstra începătorilor, chiar de la iniţierea lor în tainele acestui sport, că în judo nu trebuie să ai neaparat nevoie de forţă pentru a reuşii.
Insistarea încă de la început pe însuşirea corectă a procedeelor din grupa tehnicilor de picior, constituie un mijloc eficient de dezvoltare a îndemânării generale, de care sportivul va avea nevoie pentru învăţarea corectă a celorlalte procedee, datorită complexitaţii acestor procedee.
În urma realizării acestui studiu putem formula urmatoarele recomandări pentru procesul de antrenament la nivelul începătorilor in judo :
Insistarea până la insuşirea corectă a procedeelor din tehnica de picior
Procedeele din tehnica amintită mai sus să fie prezentate la toate antrenamentele indiferent de nivelul de vârstă, sau tipul de antrenament, sub diferite forme începând de la încălzirea până la întrecerea cu această temă.

Hantau, I, - Instruirea copiilor şi juniorilor, curs optional, Ed. I.N.E.F.S., Bucureşti, 1989,
Muraru, A, - Judo- Bayele performanţei, Ed. Sport- turism, Bucureşti 1994
Stefanut, S, - Antrenamentul sportiv în judo, Ed. Scrisul românesc, Craiova 1984.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License