Cuvinte cheie: probleme curente, educatie fizica, educatie universitara.
Keywords: : current problems, psyhical education, university education
Abstract
The main goal of this paper is to emphasize the role of psyhical education in the romanian modern society as a means of health, education and social integration. Psyhical education develops a widw range of interests, mends and motivation. It educates the individual towards being courageous, determined, consistent, calm, modest, honest, etc.. The lock of psyhical education leads to obesity, cronic diseasses which alter the quality of life, endanger it white consequently triggers expenss in the health landget. As experts in this field we have to support psyhical education, develop strategies on both regional and national level and raise awarness of this phenomenon in our society.
Rezumat
Conform analizei, actualul sistem de educaţie nu este capabil să asigure României o poziţie competitivă în economia cunoaşterii. Mai mult, învăţământul românesc este inechitabil, din cauza dezavantajelor educaţiei din mediul rural. Din mediul rural doar 24%
dintre elevi ajung să urmeze un liceu.
Soluţiile propuse corespund şi realităţii şcolii româneşti, sunt aplicabile şi cu efecte imediate cum ar fi să se alterneze practicarea activităţilor sportive competitive cu cele pentru recreare, divertisment, care acoperă în principal opţiunile de mişcare şi nevoile de formare profesională ale elevilor şi studenţilor şi nu în ultimul rând promovarea activităţilor sportive care vizează principiile olimpice;
Starea de sănătate a naţiunilor trebuie să fie o problemă prioritară pentru toate politicile guvernamentale privind învăţământul şi sistemul public de sănătate. ,,Educaţia fizică trebuie să fie o alternativă pentru combaterea dopajului, a discriminării şi violenţei verbale şi fizice, întâlnite tot mai des în şcoală şi în societate şi nu în ultimul rând pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şcolare şi adulte.”
Introducere
Datorită nivelului de educaţie redus, dar şi datorită greutăţilor financiare cu care se confruntă, societatea românească, are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidenţă rolul educaţiei fizice şi sportului în societatea românească modernă, ca factor de sănătate, educaţie şi integrare socială. Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă ambiţia, curajul, emulaţia, hotărârea, perseverenţa, calmul, modestia, onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Lipsa educaţiei fizice favorizează apariţia obezităţii, care afectează calitatea vieţii, pune în pericol viaţa şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii.
Raportul comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politică în domeniul educaţiei şi cercetării prezintă stadiul îngrijorător al sistemului de învăţământ românesc, care pune în pericol competitivitatea şi prosperitatea ţării. „Acest sistem are patru mari probleme: este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate.”
Conform analizei, actualul sistem de educaţie nu este capabil să asigure României o poziţie competitivă în economia cunoaşterii. Mai mult, învăţământul românesc este inechitabil, din cauza dezavantajelor educaţiei din mediul rural. Din mediul rural doar 24% dintre elevi ajung să urmeze un liceu.
1. Raportul comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politică în domeniul educaţiei şi cercetării -Bucureşti, 6 iulie 2007 Infrastructura şi resursele din sistemul de învăţămînt sunt de slabă calitate. Din totalul şcolilor, peste 80% sunt construite înainte de 1970, uneori chiar cu mult mai mult timp în urmă, ceea ce face ca starea şi dotarea lor să nu mai corespundă standardelor actuale de pregătire. Facilităţile de bază (apă curentă, instalaţii sanitare etc.) lipsesc din mii de şcoli, iar
dotarea materială lasă de dorit.
Din „Cartea albă privind sportul” şi recomandările Consiliului Europei reiese că ,,pentru relansarea activităţii de educaţie fizică şcolară şi universitară din România, atât de lovite în ultimii ani, profesorii şi toţi factorii decizionali implicaţi trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate ale unui învăţământ modern, european.2” Aceste cerinţe analizează şi previzionează evoluţia activităţilor fizice şi sportului în raport cu starea de sănătate a populaţiei Uniunii Europene pe diferite categorii de vârstă/afecţiuni şi propune soluţii practice concrete pentru „relansarea” educaţiei fizice şi sportului şcolar, adaptabile tuturor ţărilor din Uniunea Europeană. Soluţiile propuse corespund şi realităţii şcolii româneşti, sunt aplicabile şi cu efecte imediate. Dintre acestea, amintim:
să se alterneze practicarea activităţilor sportive competitive cu cele pentru recreare, divertisment, care acoperă în principal opţiunile de mişcare şi nevoile de formare profesională ale elevilor şi studenţilor şi nu în ultimul rând promovarea activităţilor sportive care vizează principiile olimpice;
să se introducă activităţile sportive de tip turistic în curriculumul de educaţie fizică, care să se desfăşoare preponderent în aer liber, într-un mediu curat şi nepoluat;
să asigure o coordonare a activităţilor de educaţie fizică şi sport din interiorul universităţii cu cele din afara universităţii (la nivel comunitar), inclusiv cel de tip turistic şi ecologic;
profesorii să organizeze periodic întreceri sau competiţii de masă pentru toate nivelurile de pregătire sportivă în scop recreativ şi profilactic, atât în universitate, cât şi la nivelul comunităţii din care fac parte.
Din ,,România Europeană” – publicaţie electronică editată de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, apărută în 2 martie 2007, am aflat că deputaţii Parlamentului European au adoptat raportul d-nei Frederique Ries (ALDE, Belgia – 01.02.2007) privind prevenirea excesului de greutate şi combaterea obezităţii. Raportul subliniază că educaţia fizică este
„singura disciplină din programa şcolară şi universitară care urmăreşte pregătirea copiilor pentru un stil de viaţă sănătos şi care transmite valori sociale importante ca autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranţa şi sportivitatea.”3
Raportul trasează direcţiile pe care trebuie să le accepte factorii implicaţi în educaţie recomandând următoarele măsuri:
recunoaşterea obezităţii drept o boală cronică, pentru a se împiedica discriminarea persoanelor obeze şi pentru a reduce numărul de elevi şi studenţi afectaţi de aceasta;
prevederea de fonduri suficiente şcolilor şi universităţilor pentru a asigura elevilor şi studenţilor un regim de viaţă echilibrat, şi pentru a oferi suficiente facilităţi pentru a se angaja în activităţi fizice şcolare şi extraşcolare, inclusiv activităţi turistice;
să se ofere facilităţi de practicare a activităţilor fizice şi sportului, preponderent în aer liber, în scop profilactic şi pentru integrarea socioprofesională;
să se urmărească creşterea atractivităţii orelor de educaţie fizică prin dezvoltarea infrastructurii şi introducerea unor strategii didactice centrate pe student, bazate pe opţiunile şi posibilităţile lor;
să se asigure condiţii materiale acceptabile de practicare a exerciţiului fizic sub toate formele de manifestare.
2 Cartea albă privind sportul , Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene, 2007
3 ROMÂNIA EUROPEANĂ - PUBLICAŢIE ELECTRONICĂ editată de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, 2 martie 2007
Din raport putem sintetiza faptul că timpul alocat sportului şi educaţiei fizice în şcoală şi universitate este redus, acest lucru datorându-se mai multor cauze, dintre care specialiştii europeni menţionează trei: indiferenţa politică, infrastructura şi noile tehnologii. Starea de sănătate a naţiunilor trebuie să fie o problemă prioritară pentru toate politicile guvernamentale
privind învăţământul şi sistemul public de sănătate. ,,Educaţia fizică trebuie să fie o alternativă pentru combaterea dopajului, a discriminării şi violenţei verbale şi fizice, întâlnite tot mai des în şcoală şi în societate şi nu în ultimul rând pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şcolare şi adulte.”
4 În topul calităţii vieţii, realizat de internationalliving.com, România s-a clasat la coada Uniunii Europene, pe locul 53, cu patru puncte în urma Bulgariei. La mică distanţă înaintea ei se află Africa de Sud, iar la foarte puţin după ea, Moldova (care a adunat tot atâtea puncte ca şi România, adică 65) şi Columbia. Din 194 de state, Franţa a ieşit pe primul loc, pentru al cincilea an consecutiv. Pe locul 2 în Indexul Calităţii Vieţii se află Australia, urmată de Elveţia, Germania şi Noua Zeelandă. SUA sunt pe locul şapte în top, în timp ce Austria se află pe treisprezece.
,,În programele educaţionale, educaţia fizică ar trebui să fie obligatorie, iar copii ar trebui să aibă cel puţin trei ore de sport pe săptămână” subliniază un raport adoptat la Strasbourg cu 590 voturi pentru, 56 împotriva şi 21 abţineri, se arată într-un comunicat remis ziarului financiar electronic .Numărul copiilor obezi devine din ce în ce mai mare, în timp ce, în şcoli, numărul orelor alocate educaţiei fizice a scăzut, din 2002, de la 121 minute la 109 minute pe săptamână.
Raportul adoptat la Strasbourg, cere Statelor Membre să asigure obligativitatea unei anumite cote de ore pentru educaţie fizică în şcoli, în ciclul primar şi secundar, iar la nivel academic, să asigure un grad mai mare de integrare între sport şi cursurile obişnuite.
Modelul occidental este refuzat deocamdată în România. În Franţa, orele de educaţie fizică sunt obligatorii din grădiniţă. Din clasa I, copiii fac câte un sport pe semestru: înot, fotbal, rugby, baschet. În şcoala generală există trei ore pe săptămână, iar la liceu pot fi şi mai multe, dacă elevii aleg tot sportul ca opţional.
Guvernul britanic are şi el obiective ambiţioase: în 2012, când Olimpiada va avea loc la Londra, mai mult de jumătate din elevi ar urma să fie implicaţi în competiţii sportive. Şcolile britanice sunt alese de părinţi şi în funcţie de sporturile pe care le oferă, diferenţiate pe grupe de vârstă şi sex: fotbal, tenis, orientare geografică şi ciclism – sunt preferate de băieţi, iar dansul, gimnastica şi yoga – de fete.
Concluzii
Educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar, cât şi la nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psihopedagogic
recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.
Activităţile sportive şi exerciţiile fizice trebuie promovate ca factori importanţi în standardele educaţionale, astfel încât să contribuie la creşterea nivelului de atractivitate al studenţilor şi la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare.
Ca specialişti în domeniu, trebuie să încurajăm şi să sprijinim diferitele forme de practicare a educaţiei fizice şi sportului, să elaborăm strategii de dezvoltare la nivel naţional şi local, conştienţi fiind de importanţa acestui fenomen în viaţa societăţii în care trăim.
Bibliografie
• Raportul comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politică în domeniul educaţiei şi cercetării – Bucureşti, 6 iulie, 2007
• Cartea albă privind sportul, Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene, 2007
• România europeană – publicaţie electronică, editată de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, 2 martie 2007
• http://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issnaprilie, 2011
• www. internationalliving. com
• www.SMARTfinancial.ro.