Pentru O Viata Sanatoasa

"Educaţie pentru mişcare" -I

Articol scris de prof. Katerina Anghel

Preocupările oamenilor de a se îngriji de corpul lor datează încă din Comuna primitivă, când un corp sănătos şi puternic îi ajutau să efectueze mişcările de muncă şi cele de luptă cu ajutorul cărora îşi procurau hrana şi se apărau sau vroiau să ocupe noi teritorii.
Mai târziu au apărut dansul şi jocul şi au crescut preocupările pentru practicarea exerciţiilor fizice, pe lângă scopurile amintite identificându-se şi cele de pregătire militară sau obţinerea armoniei corporale, atât de evidentă în cultura greacă, observate la statuile rămase, dovezi ale forţei musculare şi a frumuseţii corpului omenesc.

Alături de aceste dovezi descoperite de arheologi stau mărturie cuvinte şi expresii celebre ale unor mari gânditori din antichitate care au dus la apariţia Jocurilor olimpice şi a noţiunii de olimpism : " Olimpismul este o doctrină a fraternităţii dintre trup şi suflet"
Pindar (521-441Î.H.) poet liric elen, a cântat în "Epinicia" virtuţile învingătorilor la marile jocuri.
Homer, poet grec din sec. IX Î.H. povesteşte în "Iliada" şi "Odiseea" cum femei frumoase făceau masaje eroilor pentru a-i "odihni şi întări".
Platon (468-399 Î.H.) scrie că educaţia fizică a copilului trebuie să înceapă de la naştere.
Hipocrat (460-377) arăta că exerciţiile fizice trebuie să fie "naturale şi de forţă, individuale şi în grup".
Democrit (460-376 Î.H.) filozof materialist , a formulat pentru prima oară maxima "minte sănătoasă în corp sănătos" ce a inspirat pe poetul roman Iuvenal care a scris celebrul vers "mens sana in corpore sano" vers ce a străbătut un drum lung de aproape două milenii, fiind şi astăzi de mare actualitate.
Aristotel (384-322), profesorul lui Alexandru Macedon în celebra sa operă "Politica", recomandă ca gimnastica să se practice cu măsură, ţinându-se seama de constituţia şi nevoile fiecăruia.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License