https://dl.dropbox.com/u/71121149/Oin%C4%83%20pps%20Vaduva.ppt
Autori:
Prof.Văduva Cristian-Liceul Tehnologic “Ştefan Anghel” Băileşti
Prof. Văduva Ştefania- LiceulTeoretic “Mihai Viteazul” Băileşti
Atestat istoric in secolul al XVII-lea, jocul de oina isi are originile cu mult timp inainte, in viata de zi cu zi a ciobanilor munteni si moldoveni. Prima atestare documentara a jocului de oina apare in 1596, cand cosmograful italian Gian Lorenzo d’Anania in lucrarea sa “Sistemul Universal al Lumii” la capitolul descrierii Valahiei Superioare mentioneaza pentru prima data oina.
Primele insemnari in care se fac referiri la acest sport gasim in lucrarea “Diaetetica” a medicului Stefan Matyus tiparita in 1762 la Cluj, apoi preotul Nicolae Stoica din Hateg care a consemnat in “Cazania de la Rimnic din 1763 anii petrecuti in Timisoara unde juca cu copiii, in curtea bisericii, o varianta a jocului de oina (“lopta mica”), apoi in 1802 consiliul profesoral al Liceului din Sighetul Marmatiei aproba printr-un “”proces verbal”, exercitiile fizice permise elevilor, printre care si jocul de oina.
In Muzeul Unirii din Alba Iulia se afla un document care mentioneaza ca fruntasi ai miscarii nationale de la 1848, printre care si Avram Iancu, se relaxau jucand oina, sub numele de “lopta-pila” (“lopta” era termenul local pentru minge, iar “pila” echivalentul sau latin).
La 16 octombrie 1852, domnitorul Grigore Ghica punea piatra de temelie la Scoala din Targu Neamt, eveniment la care participa si corul elevilor. Printre ei se aflau doi scolari: Ion Creanga si Vasile Conta din Ghindaoani – Neamt. Cei doi elevi au intarziat la festivitate deoarece se jucau pe „toloaca” cu un bat si o minge – oina - dupa cum povesteste calugarul Vartolomei Butu de la Manastirea Secu, fost elev al susnumitei scoli.
Unul din primii susţinători ai jocului de oină în calitatea pe care a avut-o de ministru al învăţământului a fost Spiru Haret care a desfăşurat o intensă activitate de popularitate şi generalizare a acestui sport în toate şcolile din ţară. Ca mărturie a acestei activităţi stă decizia publicată la 13 aprilie 1898 potrivit căreia: „ se instituie concursuri anuale de joc de oină pentru elevii şcolilor primare şi secundare, şcolilor normale şi seminarilor.”
Răspândit in toate zonele locuite de romani, oina, la fel ca și Miorița, a avut și încă mai are un număr mare de variante. Diferențierile de nume care apar, uneori, și de la un sat la altul, nu aduc și schimbări în fondul structural al jocului. În ținutul Blajului, se jucă oina sub numele de “lapta - lungă” sau “de-a lunga”; in Moldova se numea “hoina” sau chiar “oina”, ca și în Muntenia; în Suceava și Botoșani era cunoscută sub numele de “apuca” sau “ogoiul”; în alte zone se mai numea: “una și fugi”, “baci”, “de-a patru să stăm”, “fuga” (Brașov), “halca”, “hopciu” (Dej), “ojerul” sau “oirul”, “matca-mare”, “pila”, “ticul” (Maramureș, zona Lapușului), “ciocota” (Baia Mare), “ciurca” (Sălaj), “de-a lunga” (Dobrogea) etc. În unele locuri oina se juca și de către fete, sub numele de “oinița”.
Jocul de oina inseamnă:
fair play – jocul de oină începe și se termină cu salutul dintre cele
două echipe și al publicului.
Meciul incepe cu salutul ”Pentru gloria sportului românesc înainte!” iar la final, echipa castigatoare spune “Pentru arbitraj si pentru echipa adversa : traiasca,traiasca,traiasca!”
spirit de echipa – 11 jucatori lupta impreuna pentru victorie;
forta – lovirea puternica a mingii cu bastonul aduce doua
puncte echipei;
viteza de patrundere in zona de joc;
agilitate pentru a evita contactul cu mingea;
strategie – in abordarea jocului;
rapiditate in gandire in luarea deciziilor – modul de abordare individual a situatiei de joc.
VALORILE OINEI
NATIONALITATEA
o Prima valoare a jocului de oină este raționalitatea autentic românească, având meritul de a fi singurul sport national al României.
TRADITIA
o Este un joc pornit din obiceiurile și indeletnicirile poporului roman.
ORIGINALITATEA
o Regulile jocului nu sunt comune niciunui alt joc la nivel international, este singurul sport de echipa fara limita de timp
o Un sport popular, jucat atat de elite, cat si de mase.
COMPLEXITATEA
o Este un joc de echipa care stimuleaza mintea si corpul, in care strategia echipei se imbina cu valorle individuale ale jucatorilor.
Terenul pe care se practică oina are dimensiunile de 70 m lungime si 32 m lăţime.
Jocul de oină se desfăşoară pe un teren cu gazon între două echipe compuse din 11 jucători şi 3 jucători de rezervă pe durata a două reprize cu o pauză de 5 minute. În prima repriză o echipă se află la „bătaie”, iar cealaltă la „prindere” şi invers. Când o echipă este la bătaie cei 11 jucători situaţi în zona de bătaie, bat pe rând mingea, cu un baston confecţionat din lemn, având lungimea de 1 m. Jucătorului aflat la bătaie, mingea îi este oferită de către un coechipier.
SIMPLITATEA JOCULUI
Jucătorul de la „bătaie” bate mingea cât mai lung şi se apără de loviturile adversarilor la trecerea prin culoare.
Jucătorul de la „prindere” urmăreşte să lovească adversarul cu mingea.
Punctele de meci se obţin prin bătăi lungi şi prin lovirea adversarului cu mingea, cumulându-se punctele realizate de aceeaşi echipă în cele două reprize, la „bătaie” şi la „prindere”.
Oina a devenit astăzi un joc modern, care poate rivaliza ca spectaculozitate cu oricare dintre jocurile sportive practicate. Jocul solicita o buna viteza de alergare, reflexe in miscarile de autoaparare de loviturile mingii, precizie in aruncarea si lovirea mingii. Învatarea jocului de oina presupune mai întai însuşirea aruncării şi prinderii mingii, aruncării ei cu precizie la diferite distanţe. Este necesară o buna viteză în alergare şi deprinderea de a aprecia cât mai exact distanţa de adversar.
Dintre numeroasele personalitati care au practicat oina sau au fost implicate in diferite moduri in sprijinirea sportului nostru national, mentionam pe: Nicolae Iorga, Tache Ionescu, I.L. Caragiale, Petre Ispirescu, Ion Creanga, Dimitrie Cantemir, Alexandru Davila, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Constantin Giurascu, Mihail Sadoveanu, Fanus Neagu, Vasile Conta, Barbu Stefanescu Delavrancea, Marin Preda, Dan Badarau, George Oprescu si multi altii.
Patriotismul adevarat ne obliga pe toti sa respectam traditiile si valorile neamului din care facem parte, sa încercam sa urmam îndemnurile înaintasilor nostri, care au practicat si au iubit acest minunat joc, oina, care este numai al romanilor.
Jocul de oina nu este si nu va fi doar un simplu sport, este in acest moment singurul sport national al Romaniei, un sport care trebuie readus in atentia opiniei publice, un sport care trebuie readus in scoli, un sport complet care dezvolta atat abilitatile fizice, cat si pe cele psihice, un sport la indemna oricui si in acelasi timp, un sport nobil care ne-a fost alaturi in ultimii 500 de ani, un sport care a cunoscut peste 1 000 de echipe la nivel national si care aduna mii de spectatori in tribune.
Daca in acest moment fiinteaza aproximativ 30 de cluburi cu personalitate juridica proprie care participa la Campionatul National de Oina, cat si la Cupa Romaniei la Oina, iar alte cateva zeci activeaza la nivel local, fara insa sa fie inregistrate juridic, pentru urmatorii trei ani obiectivul este de a ajunge la peste 100 de cluburi legitimate si la peste 500 de echipe la nivel de scoli generale si licee, odata cu reintroducera jocului de oina in programa scolara la jocuri de baza.
BIBLIOGRAFIE
www.sportbiz.ro