Dezabilitatea face parte din existeța umană, fiind o latură a dimensiunii universale a umanității. Ea este cea mai puternică provocare în acceptarea diversității, pentru că limitele sale sunt foarte fluide.
În categoria persoanelor cu dezabilități poate intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor întamplări nefericite, (boli, accidente) și există opinia că segmentul de populație marcat de dezabilități este potențial în creștere.
Sarcina evaluării persoanelor cu dezabilități nu este una ușoară. Rolul cadrului didactic este să știe clar ce este dezabilitatea, dar și să o recunoască fie ca pe o experiență unică, fie ca pe o dimensiune a divesiății umane. Numai așa se poate aprecia corect dacă programele de intervenție educațional-recuperatorii răspund necesităților celor cărora le sunt adresate.
Integrarea școlară reprezintă procesul de includere în școlile de masă sau în clasele obișnuite, la activiățile educative formale si nonformale, a copiilor considerați ca avand cerințe educative speciale.
Integrarea școlară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanță fundamentală în facilitatea integrării ulterioare în viața comunitară prin formarea unor conduite și atitudini, a unor aptitudini și capacități favorabile acestui proces.
În plus, integrarea școlară a copiilor cu cerințe speciale permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice, perceperea si înțelegerea corectă de către elevii normali a problematicii și a potențialului de releționare și participare la viața comunitară a semenilor lor care, din motive independente de voința lor, au nevoie de o abordare diferențiată a procesului de instrucție și
educație din școlă și de anumite facilități pentru procesul și participarea lor la seviciile oferite în cadrul comunității.
Astfel, educația cea mai usor de acceptat de către persoanele, elevii cu dezabilități este cea efectuată prin joc iar școala de masă este reprezentată aici prin discipline percum educatia fizică și sport și ramura artelor plastice și muzicale. Între cele enunțate mai sus existand o stransă legătură astfel persoanelor cu dezabilități fiindu-le ușor facilitată comunicarea cu societatea. Să nu uităm că jocul, mișcarea, muzica și desenul sunt primele forme de comunicare ale copilului, acelaș lucru întamplandu-se inclusiv în cazurile copiilor cu dezabilități diagnosticați, sau nu.
Pentru copii cu dezabilități, viitori elevi, integrarea in colectiv nu trebuie să se facă brutal, necesitand parcurgerea anumitor etape de sensibilizare si informare a factorilor implicati.
Strategii de integrare, acomodare, acceptare prin artă si sport:
- prezentarea copilului în colectiv trebuie sa se facă normal
- folosirea preponderent a metodelor activ-participative ce stimulează interesul pentru cunoastere, dezvoltă învațarea prin cooperare dezvoltand totodată colaborarea și sprijinul reciproc, cel mai ușor realizandu-se prin activități artistice, aici găsind o varietate de procedee
-utilizarea jocului de rol ca modalitate pentru învatarea comportamentului social
-solicitarea elevului în diverse activități sportive
-recompensarea
Modalități de depașire a barierelor:
-informarea eficientă în școala publică și în societate
-motivare personală
-metodologie adecvată
-team-building-uri
-set de materiale și instrumente pentru evaluare
Capacitatea de relationare, profesionalismul, exemplul de dăruire, și multe alte calități, vor face din cadrul didactic omul cel mai de încredere pentru copilul cu dezabilitate, acesta din urmă reușind să depășească barierele, avand un comportament normal.
Astfel prin încurajearea acestei categorii de persoane să desfășoare dupa caz, activități fizice, artistice, nu va face decat să creasca încredrea in propria persoană prin rezultatele obținute, să ajute sau chiar să deschidă comunicarea cu cei din jur, și nu în ultimul rand sa- i facă să conștientizeze că sunt copii.
Nu vom uita să menționăm că dezabilitatea nu trebuie să devină o piedică în formarea individului de maine, fiecare dintre noi posedand talente și aptitudini de multe ori necunoscute pentru noi, aici intervenind cadrul didactic pentru recunoașterea talentelor, susținerea lor, încurajarea pentru a face performanță ,toate acestea cu răbdare, dăruire și încredere reciprocă, ceea ce în timp va duce la împliniri, conturările unui comportament și uniei conduite normale.
Cadrul didactic mereu va urmării interesul elevului, mereu va știi cum sa rezorve conflictele, să înbunatațească comunicarea, mereu va știi nevoile fiecarui elev din colectiv, deoarece sloganul acestuia va rămane: „Din suflete formate, pentre suflete în formare”.
Bibliografie:
Bogdanescu I. Neamțu; M Rosan; A. Marcu ”Învățăm împreună” Editura Meridian, București 2006
Vrasmași. T ”Educația integrată si/sau incluzivă” Editura Aramix, București 2000
Vrasmași .T.,Mușiu. I. ” Integrarea în comunicare a copiilor cu dezabilități” Editura Meridian, București 1996